Keresés

A következő címkéjű bejegyzések mutatása: NOV.11/RO. Összes bejegyzés megjelenítése
A következő címkéjű bejegyzések mutatása: NOV.11/RO. Összes bejegyzés megjelenítése

PRAH - TATĂL SAU ANATOMIA UNEI CRIME / Secţia Germană a Teatrului Naţional Radu Stanca Sibiu

11 NOIEMBRIE, 17.00, ARADI KAMARASZINHAZ




Spiró György – Mikó Csaba: Prah sau anatomia unei temeri – TATĂL sau anatomia unei crime (2h cu o pauză)
Secţia Germană a Teatrului Naţional Radu Stanca Sibiu

Spectacol în limba germană cu traducere în limba română

Producţie a secţiei germane a TNRS pentru festivalul „Teatru maghiar în limbi străine” în cadrul Pecs – Capitală Culturală Europeană 2010 cu sprijinul Consiliului Local Sibiu şi al ICR Budapesta

Regia, adaptare text: Brigitte Drodtloff

Scenografia, costume: Alin Gavrilă
Muzica: Anne Nikitin
Video: Costin Chesnoiu

PRAH, de Spiró György
Traducerea în limba germană: Monika Dandlinger & Anna Neamţu

Distribuţia: Renate Müller-Nica, Franz Kattesch

La cererea Teatrului Radnóti Miklós din Budapesta, Spiró György scrie „Prah”, o piesă în două personaje, în care ne povesteşte cum un cuplu mai învârstă, undeva în provincie, câştigă la lotto. Visul fiecăruia dintro noi devine pentru ei realitate. E uşor să visezi, dar e mult mai greu să te bucuri. Cuplul nu ştie ce să facă în această situaţie: nu-şi pot răscumpăra anii pierduţi şi nici nu-şi pot plăti în avans un viitor fericit. Neştiind ce să întreprindă, până când îşi fac planurilr se hotărăsc să pună biletul câştigător într-o cutiuţă de cacao. Această bucurie neaşteptată este materialul unei situaţii teatrale excelente, urmările ei schimbând radical viaţa protagoniştilor.



TATĂL, de Csaba Mikó
Traducerea în limba germană: Arpad Dobriban & Stephanie Junge

Distribuţia: Johanna Adam, Ali Deac, Wolfgang Kandler

„Tatăl sau Anatomie unei crime”, a fost premiat ca şi cel mai bun text în 2005 în cadrul Bursei de Dramaturgie de la Heidelberg, Germania. Piesa are ca element central o crimă, ce a avut loc într-o familie şi modalităţile de depăşire – descoperire a faptelor care au dus la acest eveniment. Structurat pe modelul unui roman poliţist psihologic, textul pătrunde în complexitatea structurii umane, portretizând cele mai ascunse şi totodată cele mai dureroase faţete ale psihicului.

AŞTEPTÂNDU-L PE GODOT / Teatrul de Stat German Timişoara



11 NOIEMBRIE, 19.30, TEATRUL CLASIC IOAN SLAVICI




Samuel Beckett: Aşteptându-l pe Godot (2h cu o pauză)
Teatrul de Stat German Timişoara

Spectacol în limba germană cu traducere la cască în limba română.
Traducerea: Elmar Tophoven

Regia: Christiane J. Schneider

Dramaturg: Cornelia Winkler
Decor şi costume: Sandra Meurer
Regia tehnică: Liviu Oltean
Asistent scenografie: Fehervari Zsolt
Asistenţă de regie: Simona Vintilă
Scene de luptă: Balazs Attila

Distribuţia: Rareş Hontzu, Radu Vulpe, Peter Papakostidis, Horia Săvescu, Simona Vintilă

Sufleuză: Valeria Velimirovici




...când bărbaţi fără biografie şi background social, într-un loc neprecizat mai exactă decât „Strada. Un copac“ şi fac aceasta doar ca să vorbească, să se lămurească pe sine şi unii pe alţii printr-o limbă ce, ca mijloc de comunicare, eşuează în permaneţă şi funcţionează cel mai bine când se ia pe sine în serios – când aceşti bărbaţi dau, prin structuri repetitive, ciclice, sens şi semnificaţii aşteptării lor după o persoană îndoielnică, numită Godot, ce promite presupusa scăpare şi izbăvire –, când gânditorii teoriilor postmoderne descoperă o lume ce se schimbă peste noapte, cu ale ei condiţii aferente de viaţă – când oamenii ajung să îşi piardă, gradual, sistemele de referinţă şi trebuie să îşi reevalueze localizarea, reperele biografice, măsurile propriilor valori morale, ca să rămână în cursa spre un ţel niciodată tangibil – …acestea toate generează acum doar potriviri absolut întâmplătoare, într-o lume postmodernă a nemărginitelor posibilităţi (de interpretare). 
(Thomas Weber-Schallauer) 



Cronici:

„Peter Papakostidis e un veritabil Pozzo voluminos, arogant, gustându-şi cu voluptate puterea asupra celuilalt, cu o concreteţe dezumanizantă. Călătoria coşmarescă o sugerează expresiv Horia Săvescu prin semnele supunerii lui Lucky la un supliciu într-o tăcere ancestrală, cultivată parcă în revoltă sfidătoare, ce se impregnează pe chipul personajului şi prin refuzul libertăţii lui. Rareş Hontzu – Wladimir – şi Radu Vulpe – Estragon – joacă în grila firescului, atât al mişcării în scenă, cât şi al limbajului, grija lor fiind de a transmite gradual stările în disperata, nesfârşita, aşteptare, pe o pistă între pământ şi cer, între viaţă şi moarte.“
(Ion Jurca Rovina, în: Renaşterea Bănăţeană)