Keresés

TREI SURORI / Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

15 NOIEMBRIE, 17.00, TEATRUL CLASIC IOAN SLAVICI




Anton Pavlovici Cehov: Trei surori (3h 20’ cu o pauză)
Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

Traducerea în limba maghiară: Dezső Kosztolányi

Regia: Attila Keresztes

Dramaturgia: A. Ottó Bodó
Decorul: Zsolt Khell
Costumele: Bianca Imelda Jeremias

Distribuţia: Nagy Csongor, Csiki Orsolya, Némethy Zsuzsa, Vencz Stella, Varga Andrea, István István, Rappert Gábor, Nagy Antal, Péter Attila-Zsolt, Bíró József m.v., Zákány Mihály, Méhes Kati, Nagy Orbán, Gaál Gyula

Regia tehnică: Ács Sándor
Sufleur: Varga Katalin



Surorile Prozorov împreună cu fratele lor trăiesc de ani de zile într-un orăşel mic, visând continuu la Moscova, locul copilăriei lor. Îşi fac planuri, îşi fixează noi şi noi termene, însă fără a schimba nimic, lăsând totul aşa cum este, trăind în continuare viaţa lor de provincie.

Piesa „Trei surori” este drama căutării fericirii în care dramaticul provine nu din faptul că fericirea (Moscova) ar fi imposibil de atins, ci din neputinţa personajelor de a schimba sau măcar de a încerca să-și schimbe soarta. Ele nu fac nimic pentru a-şi atinge scopul. Tânjesc după fericire, vorbesc despre ea, o caută în trecut şi în viitorul lor planificat, iar în tot acest timp nu-şi dau seama că această fericire ar putea fi realizată. Aceste personaje nu-şi dau seama că „Moscova” dorită nu e îndepărtată şi nu e în trecut sau în viitor ci în prezent – însă numai şi numai dacă au curajul de a trăi în prezent.

Personajele cehoviene şi visele lor trăiesc şi astăzi. Ele sunt printre noi sau în noi, visând cu toţii la „Moscova” noastră. Depinde numai de noi dacă o atingem sau rămânem cu un dor etern.

Cronici:
„Attila Keresztes îşi începe directoratul artistic la Teatrul de Nord Trupa Harag György cu o montare de Cehov. Însă el nu începe cu Pescăruşul, ca mulţi alții, ci cu Trei surori – iar această alegere semnifică mult: în primul rând nu trebuiesc noi forme, ci trebuie să ne stăpânim dorinţa de a pleca în Moscova şi să lucrăm acolo, unde tocmai suntem.
Teatrul este important în viaţă, totuşi nu este viaţa însăşi – ni-l demonstrează Keresztes cu această montare.

Regizorul aude în fanfara militară muzica de trompete a unui circ ambulant, iar opera lui Cehov este jucată de clovni şi acrobaţi, realizând o orchestraţie de comedie piesei marelui maestru rus. În spectacolul lui Keresztes, alături de personajele cu faţa vopsită în alb, mai apar și doi clovni adevăraţi, care sunt ba în interiorul, ba în afara întâmplărilor scenice, interacţionând direct cu spectatorii. Pălăria lor de parcă ar fi a lui Vladimir şi Estragon din piesa lui Beckett – intertextualitate regizorală frumoasă: „Să mergem. Şi rămân.”- ne vine în minte...”
(Róbert Markó: Cui îi pasă de Moscova – Színház, noiembrie 2009.)



„Un spectacol crud, fără iluzii, prima staţie a unui program teatral măreţ. În clădirea teatrului ardelean cu cocleală roasă şi acustică perfectă capodopera lui Cehov este jucată în aşa fel încât valurile pasiunilor ajunge până în zilele noastre. (...)  Montarea lui Attila Keresztes vorbeşte în primul rând despre lipsa de comunicare despre singurătatea recalcitrantă şi închisă în sine a celor ce vorbesc unul lângă celălalt: în timp ce fiecare îşi plânge propria durere, nici nu vor să observe chinurile celor care trăiesc alături.”
(Dezső Kovács: Departe de Moscova – Revizor online, 28 03 2010)

„Am avut parte de o premieră bine gândită în toate relaţiile sale, lucrată până la cele mai mici detalii. Este o producţie la care vizibil s-a lucrat mult – şi această muncă a decurs cu atenţie, disciplină, entuziasm şi devotament ieşit din comun. Toţi au încercat să scoată maximul din talentul lor aşa încât pot fi măndri de ceea ce au realizat. Debutul noului director artistic Attila Keresztes nu numai că a ieşit bine, dar mai mult, a ridicat considerabil ştacheta.”
(Sándor Kereskényi)

Nincsenek megjegyzések:

Megjegyzés küldése